Nuit Blanche 2025 sub semnul celei de-a 7-a arte! Sâmbătă, 7 iunie 2025, Parisul se va transforma într-un imens platou de filmare în aer liber, sărbătorind cinematografia în toate formele sale. Sub conducerea artistică a lui Valérie Donzelli, această a 24-a ediție a festivalului va cuprinde aproape 300 de proiecte artistice, de la proiecții în aer liber la instalații imersive și spectacole originale. Printre punctele de atracție se numără proiecția unui scurtmetraj inedit de Michel Gondry în Place Raoul-Dautry și o instalație de sunet și lumină în capela Sorbonei.
Situat în inima cartierului Montparnasse, Cinéma Les 7 Parnassiens este un loc emblematic pentru cinematograful de artă din Paris. Inaugurat în 1978 de către exploatantul Boris Gourevitch, acest complex independent are șapte ecrane și oferă un program bogat de filme de artă în versiunea lor originală, precum și numeroase seri de discuții și festivaluri pe tot parcursul anului. Renovat în 2020, cinematograful oferă acum ecrane confortabile, o zonă de expoziție și o grădină în aer liber, devenind cel mai mare cinematograf de artă din capitală.
Participarea la Nuit Blanche 2025 la Cinéma Les 7 Parnassiens este o experiență artistică și cinematografică unică, într-un cadru cald și intim. Acest loc, care a reușit să își păstreze sufletul în timp ce se modernizează, este ideal pentru a descoperi opere originale și pentru a întâlni alți pasionați. În plus, locația sa privilegiată, aproape de gara Montparnasse, îl transformă în punctul de plecare perfect pentru a explora celelalte instalații Nuit Blanche răspândite în oraș. Este o șansă de a redescoperi Parisul într-o nouă lumină, sau mai degrabă, într-o nouă noapte!
Gestul simbolic de a muta în cinematografe lucrări video expuse de obicei în galerii sau spații de expoziție reanalizează locul în care arta este difuzată și exprimată și oferă o nouă perspectivă asupra creațiilor.
Selecția reunește mărturii vizuale și audio ale rezistenței în toate formele sale. În fața unei lumi carcerale, ele sună ca niște imnuri către luciditate și descreștere, ca niște chemări la regândirea relației noastre cu mediul și societatea. Prin poezia și forța lor vizuală, aceste lucrări oferă motive de reflecție asupra problemelor contemporane, invitând în același timp publicul să se bucure de o experiență cinematografică unică, care combină arta, activismul și meditația. În aceste încăperi întunecate, lumina izvorăște din artă, luminând întunericul și aducându-i un nou adevăr. Descoperiți lucrări video de Alice Brygo, Clément Cogitore, Anne-Charlotte Finel, Tao Hui, Valérie Mréjen și Emily Richardson, printre alții. Aceste proiecții vor fi completate de o expoziție a artistei Cécile Bicler, de o serie de șase desene puzzle cu creioane colorate preluate din filmul lui Tobe Hooper din 1974, Masacrul din Texas, și de scenografia lui Gaëlle Usandivaras.
În program:
▶ Vol Cécile Bicler
"Imaginile se învârteau în fața ochilor mei, sute de imagini, fragmente..." Stephen King, Rage.Untitled. Stephen King, RageUntitled, silent, 23 min, 2001Salles obscures, sound, 4 min 39 s, 2001Kane, sound, 17 min, 2003Music, silent, 10 min, 2004
Videoclipuri found footage editate din compilații de extrase din filme horror adunate de artistă. Cécile Bicler disecă filmele de groază și apoi le dezmembrează, folosind fragmentele după cum crede de cuviință: încearcă să asambleze fragmente și piese, creând un corp nou. Ea face incizii în ficțiune, separând "bucățile alese". Abordarea sa artistică din ultimii ani a fost reabilitarea fricii ca instrument politic de sensibilizare, de atenție la propria persoană și la lume, de trezire la realitate. Să ne privim fricile în față este cel mai bun mod de a ne elibera de ele.
Durata proiecției: 54 min 39 s
▶ Colonizarea naturii de către omEmily Richardson, Aspect, 16 min, 2004 - Lucrare de la Neuflize OBCAnne-Charlotte Finel, Jardins, 2017, din seria "Jardins", muzică de Voiski, 6 min 18 s, 2017 - Lucrare de la Fonds d'Art Contemporain - Paris CollectionsYa-Hui Wang, Tropical work: snowman, 4 min 32 s, 2008 - Lucrare din Fonds d'Art Contemporain - Paris Collections
Aceste trei lucrări video pun în discuție relația noastră cu natura și cu ceea ce ne constituie. În Aspect, Emily Richardson folosește time-lapse pentru a condensa observațiile unui an în nouă minute. Pădurea apare ca o ființă vie, în perpetuă transformare. Această lucrare meticuloasă dezvăluie imperceptibilul și subliniază vitalitatea unui mediu pe care îl fragilizăm în fiecare zi. Cu Jardins, Anne-Charlotte Finel explorează o junglă nesperată în subsolurile metroului. Natura, relegată în umbră, se reinventează în ciuda dezvoltării concrete. Luminile fugitive ale trenurilor dezvăluie o vegetație rezistentă, o luptă între om și mediu. În cele din urmă, Tropical Work: Snowman de Ya-Hui Wang prezintă un om de zăpadă în peisajele tropicale din Taiwan. Transportat și modelat de artist, el întruchipează dispariția și fragilitatea lumii noastre. Un spectacol care pune sub semnul întrebării rolul nostru în ștergerea ființelor vii.
Timp de proiecție : 26 min 50 s
▶ Emanciparea reproducerii socialeTao Hui, Amurgul din Teheran, 5 min, 2014 -lucrare din colecția Fundației Louis VuittonValérie Mréjen, Une noix, 1 min 24 s, 1997 - parte a colecției Neuflize OB CorporateCAna Vega, Preparing for free time, 15 min, 2025
În The Dusk of Tehran, Tao Hui arată o femeie iraniană în rochie de mireasă care își exprimă nefericirea: succesul ei artistic i-a sacrificat visele personale. Inspirat de Anita Mui, acest monolog transpune o dilemă universală: iubirea în fața constrângerilor sociale. Cu această imagine, artista transformă simbolul căsătoriei într-o metaforă a opresiunii într-o societate patriarhală. În Une noix, Valérie Mréjen explorează dinamica mamă-fiică și rezistența la autoritate. Fetița refuză intervenția mamei sale, afirmându-și independența. Această întâlnire față în față dezvăluie ambivalența controlului matern și pune sub semnul întrebării modul în care vocile femeilor sunt auzite sau întrerupte. În cele din urmă, Ana Vega extinde această reflecție prin intersectarea condițiilor de muncă artistice și parentale. Pregătirea pentru timpul liber arată o figură schițată în linie udon, așezată la biroul ei în fața a două ecrane, concentrându-se și conectată la o pompă de sân. Cele două activități se suprapun, ambele constituind o muncă invizibilă care se luptă să fie recunoscută instituțional ca atare.
Durata proiecției : 21 min 24 s
▶ The fire of desolation, the flame of hopeClément Cogitore, Burning cities, 5 min, 2009 - Lucrare din Fonds d'Art Contemporain - Paris CollectionsAlice Brygo, Le Mal des Ardents, 16 min 12 s, 2022 - Lucrare din Fonds d'Art Contemporain - Paris Collections
În filmul Burning Cities al lui Clément Cogitore, flăcările devorează orașele, simbolizând un haos implacabil în care fiecare incendiu pare să distrugă ordinea stabilită. Cu toate acestea, în centrul acestei distrugeri, focul întruchipează și o formă de rezistență. Fragilă, dar persistentă, flacăra sfidează întunericul și prăbușirea, simbolizând reînnoirea. Această lucrare ne invită să privim focul nu ca pe un sfârșit, ci ca pe o scânteie a rebeliunii. În Le mal des ardents, Alice Brygo a recreat în imagini generate de calculator reacțiile mulțimii pe care le-a observat în timpul incendiului. Fețele sunt pline de o angoasă palpabilă, în timp ce sursa pericolului, incendiul, rămâne absentă din imagine. Acompaniamentul sonor imersiv întărește atmosfera de psihoză, creând un context propice ascensiunii naționalismului și radicalizării identității, sentimente care se regăsesc pe fundal.
Durata proiecției : 21 min 12 s
▶ Rezistând alienării condiției noastre moderneDriss Aroussi, Sisyphe, 12 min, 2017-2018 - Lucrare din colecția corporativă Neuflize OBCKlara Liden, Moonwalk, 3 min 43 s, 2008 - Colecția Fondation Louis VuittonTaus Makhacheva, Endeavour, Daghestan, 9 min, 2010 - Colecția Fondation Louis Vuitton
Această serie de videoclipuri ilustrează alienarea omului de lumea lacomă a muncii. În Sisyphe, Driss Aroussi întâlnește un bărbat care extrage pietre în deșert, meditând asupra vieții și morții. Acest mit al lui Sisif, al omului confruntat cu vanitatea condiției sale, este reluat în videoclipul lui Taus Makhacheva, unde omul, în ciuda efortului său neobosit, pare să reflecte absurdul sau speranța, între neputință și perseverență. Moonwalk de Klara Linden este o pauză contemplativă, oferind o reflecție asupra traiectoriei iterative a existenței umane. Figura, care merge cu spatele în ritmul traficului, ne invită să încetinim și să rezistăm, nu întorcându-ne cu spatele, ci cu fața în sus. Acest gest de retragere devine un act de rezistență împotriva monotoniei vieții cotidiene, în armonie cu videoclipul lui Makhacheva, oscilând între alienare și speranță.
Durata proiecției: 24 min 43 s
▶ Saturație și subversiune, imaginea în derivăClément Cogitore, The Evil Eye, 14 min 45 s, 2018 - Lucrare din colecția Fondation Louis Vuitton
Confruntat cu invazia imaginilor banale, Clément Cogitore răspunde cu putere vizuală și o narațiune la limita fantasticului. În The Evil Eye, el transformă imaginile promoționale generice într-o experiență imersivă. Fotografii stereotipe preluate din bănci de imagini publicitare și politice sunt străpunse de o voce feminină care strigă disperată după o persoană dragă. Proiectate pe un ecran, aceste imagini invadează spațiul, creând o atmosferă intimă și opresivă. Tensiunea luminoasă generează o viziune distopică, în care zâmbetele înghețate și frumusețea artificială devin instrumente de manipulare și consum. Vocea feminină, oscilând între profeție și implorare, întruchipează un materialism lacom și devorator. Spectatorul este absorbit și dezorientat de această "cutie optică", sugerând disoluția punctelor de referință într-o lume saturată de imagini. Videoclipul devine un strigăt de alarmă în fața supraconsumului vizual, punând sub semnul întrebării individualitatea și alegerile noastre.
Durata: 14 min 45 s
------
Proiecții video și expoziție la 7 Parnassiens
Preluat complet de Nuit Blanche, celebrul cinematograf independent Les 7 Parnassiens găzduiește un program de lucrări de artă video și o expoziție. Gestul simbolic de a muta operele de artă video expuse de obicei în galerii sau în contexte expoziționale în săli de cinema reinterpretează spațiul în care arta este diseminată și exprimată și oferă o nouă perspectivă asupra creațiilor. Selecția reunește mărturii vizuale și audio ale rezistenței în toate formele sale. În fața unei lumi carcerale, ele sună ca niște imnuri la luciditate, la descreștere, ca niște chemări la regândirea relației noastre cu mediul și societatea. Prin poezia și puterea lor vizuală, aceste lucrări oferă o reflecție asupra problemelor contemporane, invitând în același timp publicul la o nouă experiență cinematografică, care îmbină arta, activismul și meditația. În aceste încăperi întunecate, lumina izvorăște din artă, luminând întunericul și aducându-i un nou adevăr. Aceste proiecții sunt completate de o expoziție a artistei Cécile Bicler, o serie de șase desene puzzle cu creioane colorate din filmul "Massacre à la tronçonneuse" (1974) al lui Tobe Hooper și o lucrare scenografică a lui Gaëlle Usandivaras.
▶ Zbor Cécile Bicler
"Imaginile se învârteau în fața ochilor mei, sute de imagini, fragmente..."
Stephen King, Rage.
Untitled, mut, 23 min, 2001
Salles obscures, sunet, 4 min 39s, 2001
Kane, sunet, 17 min, 2003
Music, mut, 10 min, 2004
Videoclipuri found footage editate din compilații de extrase din filme horror adunate de artist. Cécile Bicler deconstruiește filmele de groază și apoi le dezmembrează, folosind fragmentele după cum crede de cuviință: ea încearcă o asamblare a bucăților și pieselor, creând un corp nou. Ea incizează ficțiunea, detașând "bucățica aleasă". Abordarea sa artistică din ultimii ani a fost reabilitarea fricii ca instrument politic de conștientizare, de atenție la sine și la lume, de trezire. Înfruntă-ți temerile și eliberează-te de ele.
Durata: 54 min 39 s
▶ Colonizarea naturii de către om
Emily Richardson, Aspect, 16 min, 2004 - Lucrare din Neuflize OBC Corporate Collection
Anne-Charlotte Finel, Jardins, 2017, din seria "Jardins", muzică de Voiski 6 min 18 s, 2017 - Lucrare din Fonds d'Art Contemporain - Paris Collections
Ya-Hui Wang, Tropical work : snowman, 4 min 32 s, 2008 - Lucrare din Fonds d'Art Contemporain - Paris Collections
Aceste trei lucrări video pun în discuție relația noastră cu natura și ceea ce ne constituie. În Aspect, Emily Richardson folosește time-lapse pentru a condensa un an de observații în nouă minute. Pădurea apare ca o ființă vie în perpetuă transformare. Această lucrare meticuloasă dezvăluie imperceptibilul și subliniază vitalitatea unui mediu pe care îl slăbim în fiecare zi.
With Jardins, Anne-Charlotte Finel explorează o junglă nesperată în subsolul metroului. Natura, relegată în umbră, se reinventează în ciuda invadării betonului. Luminile fugare ale trenurilor dezvăluie o vegetație rezistentă, o luptă între om și mediu.
În cele din urmă, Tropical Work: Snowman de Ya-Hui Wang prezintă un om de zăpadă în peisajele tropicale din Taiwan. Transportat și modelat de artist, el întruchipează dispariția și fragilitatea lumii noastre. Un spectacol care pune sub semnul întrebării rolul nostru în ștergerea ființelor vii.
Timp de execuție: 26 min: 26 min 50 s
▶ Emanciparea reproducerii sociale
Tao Hui, The Dusk of Teheran, 5 min, 2014 - Lucrare din colecția Fondation Louis Vuitton
Valérie Mréjen, Une noix, 1 min 24 s, 1997 - Parte a colecției Neuflize OBC Corporate
Ana Vega, Preparing for free time, 15 min, 2025
În The Dusk of Teheran, Tao Hui regizează o femeie iraniană în rochie de mireasă care își exprimă nefericirea: succesul ei artistic i-a sacrificat visele personale. Inspirat de Anita Mui, acest monolog transpune o dilemă universală: iubirea în fața constrângerilor sociale. Cu această imagine, artista transformă simbolul căsătoriei într-o metaforă a opresiunii într-o societate patriarhală.
Cu Une noix, Valérie Mréjen explorează dinamica mamă-fiică și rezistența la autoritate. Fetița refuză intervenția mamei sale, afirmându-și independența. Această întâlnire față în față dezvăluie ambivalența controlului matern și pune sub semnul întrebării modul în care discursul feminin este auzit sau întrerupt.
În cele din urmă, Ana Vega extinde această reflecție prin intersectarea condițiilor de muncă artistice și parentale. Pregătirea pentru timpul liber prezintă o figură schițată grosier, trasată cu linii, așezată la biroul ei în fața a două ecrane, concentrată, conectată la o pompă de sân. Cele două activități se suprapun, cele două constituie o muncă invizibilă care luptă să fie recunoscută instituțional ca atare.
Durata proiecției: 21 min 24 s
▶ Le feu de la désolation, la flamme de l'espoir
Clément Cogitore, Burning cities, 5 min, 2009 - Lucrare din Fonds d'Art Contemporain - Paris Collections
Alice Brygo, Le Mal des Ardents, 16 min 12 s, 2022 - Lucrare din Fonds d'Art Contemporain - Paris Collections
În Burning Cities de Clément Cogitore, flăcările devorează orașele, simbolizând un haos implacabil în care fiecare incendiu pare să spulbere ordinea stabilită. Cu toate acestea, în inima acestei distrugeri, focul întruchipează și o formă de rezistență. Fragilă, dar persistentă, flacăra sfidează întunericul și prăbușirea, simbolizând reînnoirea. Această lucrare ne invită să privim focul nu ca pe un sfârșit, ci ca pe o scânteie de rebeliune.
În Le mal des ardents, Alice Brygo a recreat, prin imagini generate de calculator, reacțiile mulțimii pe care le-a observat în timpul unui incendiu. Chipurile sunt copleșite de o angoasă palpabilă, în timp ce sursa pericolului - incendiul - rămâne mereu absentă din imagine. Coloana sonoră imersivă întărește atmosfera de psihoză, creând un context propice ascensiunii naționalismului și radicalizării identității, sentimente care se difuzează în fundal.
Timp de execuție: 21 min: 21 min 12 s
▶ Rezistând alienării condiției noastre moderne
Driss Aroussi, Sisyphe, 12 min, 2017-2018 - Lucrare din colecția Neuflize OBC Corporate
Klara Liden, Moonwalk, 3 min 43 s, 2008 - Colecția Fondation Louis Vuitton
Taus Makhacheva, Endeavour, Daghestan, 9 min, 2010 - Colecția Fondation Louis Vuitton
Această serie de videoclipuri ilustrează alienarea omului de o lume a muncii lacomă. În Sisyphe, Driss Aroussi întâlnește un bărbat care extrage pietre în deșert, meditând asupra vieții și morții. Mitul lui Sisif, cel al omului confruntat cu deșertăciunea condiției sale, este reluat în videoclipul lui Taus Makhacheva, unde omul, în ciuda efortului său neobosit, pare să reflecte absurdul sau speranța, între neputință și perseverență.
Moonwalk al Klara Linden este o pauză contemplativă, oferind o reflecție asupra traiectoriei iterative a existenței umane. Silueta, mergând cu spatele în ritmul mașinilor, invită la decelerare și rezistență, nu întorcându-se cu spatele, ci cu fața în sus.
Acest gest de retragere devine un act de rezistență împotriva monotoniei vieții cotidiene, în armonie cu videoclipul lui Makhacheva, oscilând între alienare și speranță.
Durata: 24 min 43 s
▶ Saturație și subversiune, imaginea în derivă
Clément Cogitore, The Evil Eye, 14 min 45 s, 2017 - 2018- Lucrare din colecția Fondation Louis Vuitton
Confruntat cu invazia imaginilor normalizate, Clément Cogitore răspunde cu impact vizual și o narațiune apropiată de fantastic. În The Evil Eye, el deturnează imaginile promoționale generice pentru a le transforma într-o experiență imersivă. Clișee stereotipe, extrase din bănci de imagini publicitare și politice, sunt traversate de o voce feminină care cheamă disperată o persoană dragă. Proiectate pe un ecran, aceste imagini invadează spațiul, creând o atmosferă intimă și opresivă. Tensiunea luminii generează o viziune distopică, în care zâmbetele fixe și frumusețile artificiale devin instrumente de manipulare și consum. Vocea feminină, oscilând între profeție și implorare, întruchipează un materialism lacom și devorator. Spectatorul este absorbit și dezorientat de această "cutie optică", sugerând disoluția reperelor într-o lume saturată de imagini. Video-ul devine un strigăt de ajutor în fața supraconsumului vizual și pune sub semnul întrebării individualitatea și alegerile noastre.
Timp de proiecție: 14 min 45 s
Locație: les 7 Parnassiens - 16 rue Delambre Paris 14e
Artista Cécile Bicler a organizat o expoziție la cinematograful 7 Parnassiens, care însoțește un tur al cinematografului și proiecții de videoclipuri ale artiștilor.
Cécile Bicler prezintă o serie de șase desene puzzle în creion colorat, fiecare măsurând 120 x 160 cm, extrase din filmul "Masacrul din Texas" (1974) al lui Tobe Hooper. Acestea sunt un prim-plan și un foarte prim-plan al ochiului halucinat și îngrozit al lui Sally Hardesty, singurul personaj care supraviețuiește în film. Această scenă are loc spre sfârșitul filmului, după o noapte nedormită petrecută fugind de un pericol mortal.
Cuvintele artistului
Ochiul halucinează ceea ce vede și nu vedem imediat stimulul pentru această angoasă. Putem doar să ne imaginăm off-screen-ul, iar acesta pare deosebit de înspăimântător. Globul ocular exprimă emoții de mare intensitate. Are ochii mari, umezi și pare a fi în pragul nebuniei. Această margine mă interesează pentru că eroina, Sally Hardesty, nu se va prăbuși. Ea va face față și va ieși din bucla nesfârșită a violenței.
Curba va fi o cale pentru ea și un sfârșit pentru noi. Pentru mine, acest aspect întruchipează alegerea pe care victima trebuie să o facă după o traumă, dacă să fie de partea făptașilor sau să iasă de pe calea dreaptă și îngustă a violenței fără sfârșit, eliberându-se de lanțul cruzimii, eliberându-se de rău, luând curba vindecării.
Eu postulez că este posibilă trecerea într-o altă lume, cea a împăcării. Pentru a ajunge acolo, în opinia mea, trebuie să reintegrăm frica. Teroarea este cu siguranță dureroasă, dar ea ne menține trează propria umanitate și face astfel parte din drumul tortuos către vindecare. Să nu accepți niciodată inacceptabilul, să nu capitulezi niciodată în fața ciclului crimei care se deghizează în natură ineluctabilă, aceasta este rezistența blândă, rezistența celor slabi, a victimelor, a morților, a inocenților, lupta până la moarte pentru viață, pentru lumină.
Masacrul cu drujba este povestea unei nopți nedormite, a unei nopți cu toate pericolele de basculare în partea întunecată. Ochiul lui Sally întruchipează rezistența la întuneric. Creasta corneei este fragilă, transparentă și suplă. Nu se vede, dar există ca o barieră protectoare. În plus, transmite lumina. Este curbată.
Ca artist, îmi place foarte mult traducerea ca instrument pentru cei muți, fără voce. Curba este o traducere a unei angoase cronice care ne precede și ne arde. Scopul meu este să deplasez arderea în desen și să caut în centrul său evadarea către un altundeva care există deja.
Link către site-ul artistului: https: //cecilebicler.fr/
Acest test a fost realizat în cadrul unei invitații profesionale. Dacă experiența dumneavoastră diferă de a noastră, vă rugăm să ne informați în comentarii.
Această pagină poate conține elemente asistate de IA, mai multe informații aici.
Date și orar
Pe 7 iunie 2025,
Loc
Cinema les 7 Parnassiens
98 Boulevard du Montparnasse
75014 Paris 14
Prețuri
Gratuit
